Legea 195/2024: ce trebuie să facă site-ul tău, concret
· 6 min de citit
Din 23 august 2026, Republica Moldova are o lege a datelor personale aliniată la standardul european. Se numește Legea 195/2024 și înlocuiește vechea lege 133, care era mult mai permisivă. Schimbarea care contează pentru tine: amenzile trec de la simbolice la 1-2 milioane de lei.
În lunile de dinainte, mai toată piața a reacționat la fel — a pus un banner de cookies pe site și a bifat sarcina. Problema e că bannerul, singur, nu rezolvă aproape nimic.
De ce un banner nu e suficient
Legea cere consimțământ prealabil. Cuvântul important e „prealabil": scripturile care urmăresc vizitatorul nu au voie să pornească înainte ca omul să apese „Accept".
Or, pe majoritatea site-urilor, Google Analytics și pixelul de Facebook se încarcă în capul paginii, odată cu tot restul. Bannerul apare peste ele, decorativ. Până să apuci să citești ce scrie pe el, datele tale au plecat deja.
Testul e simplu: deschide site-ul în fereastră privată, nu atinge bannerul, și uită-te în Network după „google-analytics" sau „facebook". Dacă apar cereri, bannerul e cosmetic.
Ce înseamnă, practic, „conform"
1. Blocare reală până la accept
Scripturile de statistici și de marketing trebuie să stea pe loc până când vizitatorul alege. Tehnic, asta înseamnă că nu le pui direct în pagină, ci le încarci dintr-o funcție care verifică întâi consimțământul.
2. Refuzul, la fel de ușor ca acceptul
Un banner cu „Accept toate" ca buton mare colorat și „Refuz" ca link gri, ascuns sub trei click-uri, nu e consimțământ liber exprimat. Ambele opțiuni trebuie să fie la fel de vizibile și la fel de accesibile.
3. Alegere pe categorii
Omul trebuie să poată accepta statisticile și să refuze marketingul. „Totul sau nimic" nu e o alegere validă.
4. Retragerea, oricând
Trebuie să existe un loc — de obicei un link în subsol — de unde vizitatorul își poate schimba decizia la fel de ușor cum a luat-o prima dată.
5. Dovada consimțământului
La o verificare, trebuie să poți arăta ce a acceptat omul și când. Asta înseamnă să salvezi și momentul, și versiunea politicii în vigoare atunci.
Partea pe care o ratează toată lumea: reconsimțământul
Dacă îți schimbi politica — adaugi un instrument nou de urmărire, de exemplu — consimțământul vechi nu mai acoperă noua situație. Trebuie să întrebi din nou.
Practic, salvezi și un număr de versiune odată cu alegerea. Când ridici versiunea, bannerul reapare pentru toată lumea. Fără asta, ai consimțământ pentru ce făceai anul trecut, nu pentru ce faci acum.
Ce nu îți cere legea, deși ți se spune că da
- Nu îți trebuie o platformă plătită de consimțământ. Ajută la site-uri mari, dar nu e obligatorie.
- Nu trebuie să blochezi cookie-urile necesare — cele care țin coșul de cumpărături sau chiar alegerea privind cookies.
- Nu trebuie să ceri consimțământ pentru formularul de contact. Acolo temeiul e altul: pașii premergători unui contract, la cererea omului.
Ce am făcut pe site-ul nostru
Am scris o funcție unică prin care trec toate scripturile care depind de consimțământ. Câtă vreme nu există acord, funcția întoarce „nu" și nimic nu pornește. Bannerul salvează alegerea, momentul și versiunea politicii.
Refuzul e un buton la fel de vizibil ca acceptul, iar din subsol se poate reveni oricând asupra deciziei. Nu e complicat — dar trebuie făcut în cod, nu doar afișat.
Verificare rapidă, în cinci minute
- Deschide site-ul în fereastră privată și nu atinge bannerul.
- Deschide Network în consola browserului și filtrează după „analytics", „facebook", „gtm".
- Dacă apar cereri înainte de accept, bannerul tău e decorativ.
- Verifică dacă „Refuz" e la fel de vizibil ca „Accept".
- Caută în subsol un loc de unde poți schimba alegerea. Dacă nu există, mai ai de lucru.
Articolul descrie cerințele tehnice așa cum le-am implementat noi. Pentru textele politicilor și pentru situația specifică a firmei tale, consultă un jurist — aici greșelile costă bani reali.